Terapia ocupationala reprezinta o interventie medicala si terapeutica care se concentreaza pe ajutarea persoanelor sa-si imbunatateasca abilitatile necesare pentru a face fata activitatilor de zi cu zi. Aceasta forma de terapie se adreseaza persoanelor care pot avea dificultati in efectuarea sarcinilor cotidiene din cauza unor afectiuni fizice, psihice sau emotionale.
Terapia ocupationala imbunatateste calitatea vietii
Scopul principal al terapiei ocupationale consta in imbunatatirea calitatii vietii persoanelor cu dizabilitati, realizata prin intermediul unei abordari terapeutice asupra activitatilor zilnice. Terapia ocupationala se concentreaza pe cerintele specifice ale fiecarui individ. In ceea ce priveste sfera pediatriei, aceasta forma de terapie ofera copiilor o gama diversificata de metode si activitati placute si captivante, menite sa dezvolte abilitatile cognitive, fizice si motorii, contribuind astfel la cresterea increderii in sine.
Terapia ocupationala, o sansa in plus la o viata independenta
In cazul copiilor care se incadreaza in tiparele neurologice obisnuite, procesul lor de dezvoltare incepe imediat dupa nastere sub forma unui flux continuu: incep prin a urmari lucrurile cu privirea, apoi trec la gangurit, incearca sa apuce obiectele care le atrag atentia. Pe parcursul timpului, isi vor dobandi abilitatea de a sta in sezut, vor incepe sa mearga in patru labe si, in jurul varstei de un an, vor incepe sa vorbeasca.
Situatia difera in cazul copiilor cu diversitate neurologica. Pentru acesti copii, terapia ocupationala reprezinta o oportunitate suplimentara de a atinge independenta in viata. Ea aduce cu sine imbunatatirea calitatii vietii si, uneori, deschide calea catre adaptarea in lumea din jur.
Cui se adreseaza terapia ocupationala?
Diversele diagnoze, cum ar fi tulburarea din spectrul autismului, Sindromul Down, Sindromul X Fragil, hiperkinetismul, ADHD si tulburarea de procesare senzoriala, pot aduce cu sine o serie de impedimente in calea dezvoltarii normale a copilului.
In aceasta perspectiva, terapia ocupationala isi asuma rolul de a compensa (in etapele incipiente) si de a cultiva (pe termen lung) abilitatile care nu functioneaza la nivelul optim al individului.
Terapeutul poate interveni atat pentru imbunatatirea coordonarii motrice fine, cat si pentru dezvoltarea sincronizarii dintre mana si ochi. Aceste obiective pot fi atinse prin angajarea in activitati precum jocuri care implica aruncarea la tinta, interactiunea cu mingea sau practicarea scrisului.
Ce inseamna terapie ocupationala?
Recuperarea prin intermediul terapiei ocupationale cuprinde mai multe modalitati: terapia bazata pe invatare, ludoterapia si ergoterapia.
Terapia prin joc isi contureaza tot mai clar un loc in cadrul metodologiilor care promoveaza dezvoltarea abilitatilor de observatie, analiza si operare cu concepte logice.
Sesiunile de ergoterapie acorda o atentie deosebita reeducarii gesturilor, imbunatatirii indemanarii, dobandirii de abilitati noi si utile, dezvoltarii expresiei, precum si reajustarii sau adaptarii la solicitari. Activitatile precum desenul, pictura sau modelajul ocupa un loc semnificativ in evolutia proceselor cognitive, imbunatatind coordonarea intre ochi si mana, contribuind astfel la dezvoltarea abilitatilor motorii fine.
Principalele domenii de dezvoltare abordate de terapia ocupationala includ:
Zona senzorial-motrica: Aceasta zona se refera la aspecte precum postura, planificarea miscarilor si dezvoltarea reflexelor. Anumite dizabilitati pot afecta abilitatea copiilor de a se deplasa conform dorintelor lor. Ca urmare, pot intampina dificultati in planificarea si raspunsul adecvat la stimuli externi. Terapia ocupationala foloseste tehnici specializate pentru a imbunatati abilitatile motorii ale individului. Odata cu aceasta ameliorare, se poate observa o mai buna planificare si coordonare a miscarilor.
Zona senzoriala: Aceasta zona acopera dificultatile pe care copiii le intampina in procesarea informatiilor primite prin simturile lor, cum ar fi vazul, auzul, atingerea, mirosul, gustul, echilibrul, simtul miscarii si constientizarea corporala. Terapia ocupationala abordeaza atat sub-reactivitatea (procesarea mai lenta sau mai redusa a informatiilor) cat si hiper-reactivitatea (procesarea intensificata sau accelerata a informatiilor), care pot aparea in aceasta zona.
Zona perceptiei motrice: Aceasta zona implica coordonarea ochi-mana, controlul posturii, precum si alte aspecte legate de controlul motor. Copiii pot intampina dificultati in intelegerea si interpretarea datelor senzoriale pe care le primesc. De exemplu, un copil poate avea auzul normal, dar poate intampina dificultati in a distinge sunetele din prim-plan fata de cele din fundal.
Zona cognitiva: Aceasta zona se refera la comportamentele, activitatile zilnice si invatarea academica. Pentru a realiza progrese semnificative in aceasta zona, celelalte domenii mentionate anterior trebuie sa fie echilibrate si dezvoltate corespunzator.
Pe ce arii se concentreaza terapia ocupationala?
In esenta, terapia ocupationala adopta o abordare piramidala, cu zona senzoriala ca baza si zona cognitiva ca varf. Simplu spus, daca un copil intampina dificultati in integrarea informatiilor primite prin unul dintre simturi, acest lucru poate afecta progresele sale in domeniul senzorial-motric, apoi in cel al perceptiei si, implicit, in cel cognitiv.
Intr-o maniera concreta, terapia ocupationala se concentreaza pe aspecte precum: dezvoltarea motricitatii fine si grosiere (care se refera la abilitatile motorii mici si mari), mentinerea echilibrului, dezvoltarea atentiei si concentrarii, reglarea emotionala, integrarea sociala, ingrijirea personala, controlul comportamentului propriu, gestionarea problemelor legate de alimentatie, si multe altele.
Comments