top of page

Follow-upul pentru copiii nascuti prematur – ce ar trebui sa stie medicul de familie?



Nou-nascutii prematuri necesita ingrijire specializata pe termen lung pentru a preveni problemele medicale si de dezvoltare neurologica. Identificarea, monitorizarea si tratarea lor intr-un stadiu precoce sunt esentiale.

Este important ca medicul de familie sa fie informat cu privire la riscurile de sanatate asociate fostilor prematuri, cum ar fi deficitele neurologice, afectiunile respiratorii, anomalii cardiovasculare si de crestere, precum si riscul crescut de aparitie a tulburarilor vizuale, auditive, de invatare si de atentie. Aceste riscuri sunt mai mari la copiii nascuti cu o varsta de gestatie mai mica. Dupa externarea din maternitate, este necesara implicarea unei echipe multidisciplinare, care include: medicul de familie, neonatolog, pediatru, oftalmolog, neurolog, chirurg/ortoped, ORL-ist, endocrinolog si cardiolog, precum si un kinetoterapeut.

Cu privire la momentul externarii din maternitate a nou-nascutului prematur, acesta poate avea loc atunci cand:

  • Nou-nascutul este capabil sa isi mentina temperatura corporala intr-un mediu deschis (cum ar fi patutul).

  • Nou-nascutul este capabil sa primească alimentatia la biberon sau sa fie alaptat fara dificultati respiratorii.

  • Nou-nascutul inregistreaza o crestere constanta in greutate, cu un spor ponderal de 20-30 g/zi.

  • Nou-nascutul nu a avut crize de apnee sau bradicardie in ultimele 5-7 zile de spitalizare.

  • Daca are boala pulmonara cronica, aceasta este stabila, cu o saturare a oxigenului in sange (SpO2) mai mare de 95% in aerul atmosferic, si prezinta o crestere in greutate.

  • Nou-nascutul are ingrijitori (parinti sau tutore) responsabili si instruiti pentru a avea grija de el.

La momentul externarii, este important sa se inregistreze urmatoarele date si informatii pentru a evalua ulterior starea de sanatate a nou-nascutului:

  • Se vor inregistra parametrii vitali, cum ar fi ritmul cardiac, nivelul de oxigen din sange (SpO2) si tensiunea arteriala.

  • Se va documenta curba ponderala si greutatea la momentul externarii.

  • Perimetrul cranian al nou-nascutului va fi masurat si documentat.

  • Analiza gazelor sangvine, hematocritul si nivelurile de electroliti vor fi inregistrate.

  • Se va efectua o radiografie cardiopulmonara.

  • Se va realiza ecografia transfontanelara si abdominala.

In cadrul consultatiilor ulterioare la medicul de familie, este esential sa se efectueze urmatoarele:

  1. Se va colecta un istoric detaliat, inclusiv istoricul sarcinii, medicamentele administrate mamei in timpul sarcinii, varsta gestationala la nastere, greutatea la nastere, perimetrul cranian si alti parametri relevanti din spitalizare.

  2. Se va monitoriza alimentatia nou-nascutului, inclusiv tipul de lapte (lapte matern sau formula speciala pentru prematuri), cantitatea si frecventa meselor, durata fiecarei mese si cantitatea totala de lapte consumata intr-o zi.

  3. Se vor documenta medicamentele administrate, inclusiv dozele, modul de administrare, frecventa, indicatiile si posibilele efecte adverse, precum si instructiunile de depozitare.

  4. Examenul fizic va include evaluarea varstei cronologice si a varstei corectate a nou-nascutului, examinarea vizuala, auscultatie, palpare, masurarea greutatii, taliei si perimetrului cranian, precum si evaluarea fontanelei anterioare.

  5. Se vor verifica documentele relevante, cum ar fi biletul de externare din maternitate, in care se vor evidentia vaccinarile, curba ponderala, rezultatele testelor neonatale (metabolice, audiologice, ecografia soldului), analizele de laborator recente (cum ar fi hemoglobina, hematocritul, ionograma, fosfataza alcalina, sideremia, feritina), rezultatele examenelor oftalmologice, ecografii transfontanelare si cardiace, precum si orice recomandari primite la externare.

Prematurii cu o varsta gestationala foarte mica prezinta un risc crescut de a dezvolta afectiuni respiratorii, multe dintre acestea manifestand wheezing (respiratie sibilanta) si infectii recurente ale cailor respiratorii. Exista, de asemenea, un risc semnificativ de reinternare, in special in primul an de viata.

Dezvoltarea sistemului respirator continua in perioada postnatala, dar expunerea la traume de volum si la presiuni barotraumatice, impreuna cu niveluri ridicate de oxigen, pot impiedica acest proces de dezvoltare. Astfel, boala pulmonara cronica (BPC) sau displazia bronhopulmonara (DBP) sunt afectiuni care afecteaza prematurii, in special cei cu probleme respiratorii legate de deficitul de surfactant (SDR), si aceste afectiuni pot persista pana la maturitate. Copiii nascuti prematur, in special cei cu o varsta gestationala foarte mica, prezinta cel mai mare risc de a dezvolta afectiuni respiratorii pe termen scurt si lung. Prin urmare, acestia ar trebui supravegheati cu atentie in primii doi ani de viata pentru a depista exacerbarile acute ale problemelor respiratorii, infectiile tractului respirator superior si inferior, hipertensiunea pulmonara, tulburarile cardiace, intarzierea in crestere si dezvoltare.

Printre cei mai importanti factori patogeni responsabili de infectiile respiratorii la prematuri, in special la cei cu boala pulmonara cronica, se numara virusul sincitial respirator (VSR) si rhinovirusul. Expunerea repetata la infectii si exacerbarile respiratorii duc adesea la episoade de tuse si respiratie sibilanta recurenta, ceea ce poate creste riscul ca acesti copii sa dezvolte simptome asemanatoare astmului in perioada scolara. Pentru prevenirea infectiei cu VSR, se recomanda administrarea de anticorpi monoclonali precum palivizumab in sezonul rece. S-a demonstrat ca acest tip de imunizare cu anticorpi IgG poate reduce riscul internarii fostilor prematuri cu infectii severe cu VSR cu pana la 55%. Familia copilului prematur trebuie sa fie constienta de importanta igienei mainilor, sa evite expunerea la persoane cu infectii respiratorii, sa evite locurile aglomerate (in special camere cu multi copii) si sa previna expunerea pasiva la fumul de tigara. De asemenea, se recomanda vaccinarea antigripala pentru copii (dupa varsta de 6 luni) si pentru persoanele care ii ingrijesc, in sezonul rece.

Prematurii cu o varsta gestationala foarte mica sau extrem de mica prezinta o frecventa crescuta a tulburarilor de alimentatie si crestere cauzate de o varietate de factori, cum ar fi: boala pulmonara cronica (necesitand un aport caloric crescut), dezvoltarea motorie orala anormala sau intarziata, refluxul gastroesofagian si deficienta de hormon de crestere. Alimentatia prematurului trebuie sa compenseze imaturitatea sistemului imunitar si a celui gastrointestinal, precum si riscurile asociate cu morbiditatile specifice acestui grup de copii. Laptele matern este ideal pentru satisfacerea nevoilor imunologice si metabolice ale prematurului. Pentru cei care nu primesc lapte matern, formulele speciale pentru prematuri ofera un aport caloric si proteic mai ridicat, adaptat nevoilor specifice ale acestor bebelusi. Prematurii ar trebui sa fie supravegheati regulat pentru a evalua castigul ponderal zilnic/saptamanal, frecventa si durata meselor, precum si volumul total de lapte consumat in 24 de ore, deoarece pot avea tendinta de a inregistra intarzieri in cresterea ponderala postnatala, cu un risc crescut de afectare a dezvoltarii neurocomportamentale si cognitive in copilaria tarzie.

Pe langa alimentatie, este importanta si suplimentarea cu microelemente esentiale. Aceasta include vitamina D (pentru prevenirea rahitismului), fierul (pentru prevenirea anemiei hipocrome), calciul si fosforul (pentru facilitarea mineralizarii osoase) si acizii docosahexanoic DHA si arahidonic (pentru imbunatatirea acuitatii vizuale, a functiilor cognitive si a limbajului).

Afectiuni gastrointestinale

Refluxul gastroesofagian este o problema care apare mai frecvent la prematuri din cauza unor factori precum dismotilitatea intestinala asociata cu prematuritatea, relaxarea sfincterului esofagian, dismotilitatea esofagiana, afectiunile sistemului nervos central, presiunea intraabdominala crescuta, evacuarea gastrica intarziata si activitatea diafragmatica anormala. Pentru gestionarea acestei probleme, se recomanda cresterea numarului de mese pe zi, dar cu reducerea cantitatii de lapte per masa, sporirea consistentei meselor si utilizarea terapiei posturale, cum ar fi pozitionarea in decubit dorsal sau pe partea stanga la un unghi de 40°, si evitarea pozitiei semisupine dupa masa (cunoscuta si sub numele de „scoica” sau „scaun de masina"). Alte afectiuni gastrointestinale care pot aparea includ: colici, constipatie, varsaturi si refuzul alimentatiei.

Evaluarea neurologica este cruciala pentru prematurii cu greutate mica sau foarte mica la nastere, deoarece acestia prezinta un risc crescut de hemoragie intraventriculara, cu consecinte pe termen scurt si lung. Primul examen neurologic trebuie efectuat la 40 de saptamani de varsta corectata. Dezvoltarea neurologica a acestor prematuri poate fi intarziata si afectata de mai multi factori, inclusiv boala pulmonara cronica, hipertensiunea pulmonara, restrictia de crestere intrauterina, hemoragia intraventriculara de gradul 3 sau 4, leucomalacia periventriculara sau problemele de alimentatie din istoric.

Afectiuni hematologice

Anemia de prematuritate este o problema comuna. Prematurii cu greutate foarte mica la nastere prezinta adesea anemie din cauza deficitului de fier si ar trebui sa primeasca suplimente de fier in doza de 2-3 mg/kgc/zi in primele 12-15 luni de viata.

Evaluarea endocrina este, de asemenea, importanta. Prematurii cu greutate foarte mica la nastere au un risc crescut de a dezvolta osteopenie de prematuritate (rahitism), astfel incat este necesara continuarea suplimentarii cu calciu, fosfor si vitamina D in doza de 400-800 UI/zi in primul an de viata. De asemenea, trebuie sa fie evaluati pentru hipotiroidie congenitala.

Probleme neurosenzoriale

Urmarirea oftalmologica: toti nou-nascutii cu greutate foarte mica la nastere trebuie supravegheati de catre un oftalmolog experimentat in primele luni de viata, deoarece exista riscul de pierdere a vederii din cauza problemelor precum dezlipirea de retina in cazul neprezentarii la consultatia oftalmologica periodica. Testarea audiologica: prematuritatea creste riscul de pierdere a ambelor componente auditive, atat senzoriala, cat si de conducere. De aceea, prematurii cu greutate foarte mica la nastere trebuie sa fie supusi evaluarilor audiologice, atat in perioada neonatala, cat si inainte de implinirea varstei de 1 an. Riscul infectios din primul an de viata: fostii prematuri sunt predispusi la infectii ale urechilor si tractului urinar. Prin urmare, se recomanda efectuarea periodica a testelor de urina si cultura de urina. Evaluare chirurgicală pediatrica: prematurii pot dezvolta afectiuni chirurgicale precum criptorhidismul, hernia inghinoscrotala si hernia ombilicala. Este important sa fie monitorizati de catre un specialist in chirurgie pediatrica pentru a interveni in timp util in cazul evolutiei neadecvate a acestor afectiuni. Vaccinari de rutina: nou-nascutii prematuri trebuie sa primeasca vaccinurile de rutina dupa externarea din maternitate, in conformitate cu programul de vaccinare corespunzator varstei cronologice, similar cu nou-nascutii veniti pe lume la termen. Sanatatea emotionala si comportamentala: nou-nascutii prematuri pot experimenta probleme legate de somn si au un risc crescut de a dezvolta hiperactivitate, cu sau fara deficit de atentie. Parintii ar trebui indrumati sa petreaca timp de calitate cu copiii lor, evitand expunerea excesiva la televizor si telefoane mobile, sa le citeasca zilnic cu voce tare si sa asculte muzica clasica pentru a preveni tulburarile comportamentale.


Sursa: medichub.ro

5 views0 comments

Comments


bottom of page