O mama echilibrata emotional este atunci cand isi vede si isi stie copilul sanatos si fericit.
Copiii mici nu-si pot indeplini singuri nevoile, asa cum o planta nu se poate uda singura. Copilul fericit depinde de cei care il ingrijesc pentru a-si indeplini aceste nevoi. Doar pe masura ce crestem devenim din ce in ce mai capabili sa ne indeplinim nevoile. Asta in cazul in care am fost invatati sa o facem.
Nevoile de dependenta ale copilului se impart pe doua grupe:
I. Nevoile de supravietuire: acestea sunt, asa cum Maslow le-a denumit, "nevoile de baza pentru hrana, adapost, haine, ingrijire medicala (fizica), siguranta si protectie". Majoritatea parintilor se axeaza in prima faza destul de mult pe aceste nevoi (fiind si cele mai evidente), insa este necesar sa facem observatia ca in aceasta categorie intra si doua nevoi emotionale: siguranta si protectia. Daca un copil nu se simte in siguranta, acesta nu se poate relaxa, este mereu in garda examinand mediul inconjurator pentru a identifica un eventual pericol. Cu cat nivelul de anxietate este mai mare, cu atat copilul devine mai vigilent in experimentarea mediului, devine hiper-alert si nervos. Cu siguranta nu este un copil fericit.
A se simti in siguranta, ajuta un copil sa se relaxeze si sa fie jucaus, sa se joace, dar si sa raspunda favorabil tratamentelor medicale. Jocul este modul prin care copiii invata sa creasca si sa se dezvolte in limitele normale. Deoarece a se simti in siguranta este atat de important, copiii au dezvoltat un mecanism de aparare –idealizarea – care are functia de a-i ajuta sa se simta in siguranta. Prin idealizare, copiii mici isi pun parintii pe un “piedestal” si ii investesc adesea cu puteri supranaturale. Acest lucru ii face sa se simta in siguranta deoarece “daca sunt in grija unui supererou, atunci nimic nu mi se poate intampla!”. Toate acestea se petrec la nivel emotional si intuitiv. Idealizarea parintilor este primul catalizator pentru aparitia sentimentului de rusine.
II. Nevoile emotionale:
Un copil care are nevoile emotionale satisfacute consecvent este un copil care se dezvolta si infloreste sanatos. In timp ce un copil care nu primeste in mod consecvent implinirea nevoilor sale, sufera emotional in proportie cu lipsa existenta.
Nevoile emotionale ale copilului:
Timpul
Pentru un copil, timpul alocat de parinti nevoilor sale echivaleaza cu dragostea, cu sentimentul valorii si al importantei. In aceasta ecuatie, insa elementul care face diferenta nu este neaparat cantitativ, ci calitativ: ceea ce indeplineste nevoia emotionala a copilului din perspectiva timpului petrecut impreuna este calitatea acestuia.
Un copil, pentru a se dezvolta armonios si echilibrat si pentru a avea o stima de sine sanatoasa are nevoie de timp acordat de ambii parinti, timp in care el trebuie sa fie in centrul atentiei.
Atentia
Asa cum un copil echivaleaza timpul petrecut impreuna cu dragostea, atentia acordata acestuia echivaleaza cu valoarea.
Atentia pe care i-o acordam inseamna mai mult decat sa stai si sa-l asculti si sa te joci cu el. Inseamna sa-l insotim in viata lui de copil.
Parintele unui copil sanatos emotional:
Asculta, incearca sa inteleaga
Arata preocupare sincera fata de cine este el, fata de ce simte si gandeste el (copilul)
Observa cand copilul se lupta cu ceea ce simte si il ajuta sa-si dea seama despre ce este vorba si ce sa faca cu emotiile ale.
Copiii au nevoie de multa atentie din partea parintilor, deoarece la nivel inconstient ei intuiesc ca parintii sunt sursa lor de informatie si validare. Daca nu le acordam suficienta atentie, atunci este foarte probabil sa le formam acel tip de comportament si gandire a celor care sunt dependenti de atentia cuiva pentru a actiona. Trebuie retinut ca un copil, in cea mai mare parte a timpului, nu isi da seama de ce actioneaza intr-un mod care noua ni se pare ca este special manifestat pentru a primi atentie. Copilul actioneaza asa pentru ca are nevoie de atentie si nu pentru ca vrea atentie.
In general, sunt doua motive pentru care copiii cauta atentie:
Cand nu primesc suficienta atentie si au nevoie in mod sincer de ea.
Cand primesc prea multa atentie – caz in care este vorba mai mult despre o problema de disciplina si nu de atentie.
Afectiunea
Afectiunea inseamna: imbratisari, mangaieri, saruturi si cuvinte de incurajare. Copiii au nevoie de acestea in mod consecvent de la ambii parinti, deoarece fiecare parinte simbolizeaza partea de gen (sexual) la care se raporteaza si invata despre afectiune.
Pentru copil, afectiunea = aprobare
Ce trebuie sa sugereze manifestarea afectiunii de la parinte la copil:
“Imi place de tine”,
“Imi place cine esti si ce devii”,
“Sunt fericit ca esti copilul meu”,
“Sunt fericit sa fiu mama/tatal tau”,
“Ma bucur ca tu esti in familia noastra”,
“Sunt mandru de tine”,
“Te iubesc”.
Comments